Muciferiștii au în mod clar grupul lor hardcore de votanți, asta nu poate fi negat.
E noua burghezie corporate, pot fi văzuți cum se plimbă ca tembelii pe străzi, în mijlocul Bucureștiului, cînd închide primăria străzile pentru așa-zisele street events.
Sau în weekenduri, cum se închipuie la Paris și sorb cafele excesiv de scumpe la măsuțele puse în buza străzii pe Calea Victoriei, că ce mai e o cafea dacă nu inhalezi și niște gaze de eșapament.
E dreptul lor să fie tembeli. E dreptul lor să se creadă superiori și europeni cu drepturi.
Marea problemă e că și noi, ceilalți, avem dreptul nostru să fim așa cum vrem. Și, deși sîntem mai mulți (da, sîntem mai mulți, alegerile prezidențiale au fost o imensă fraudă), nu putem, pentru că Sistemul și cu slugile lui utile, muciferiștii în cauză, nu ne lasă.
Chiar dacă este evident că sînt net minoritari (între 10% și 15%, scorul USR), ei nu au loc de noi, pentru că vor să își creeze propria lor feudă europeană, în care să poată să iobăgească.
De o țară nu se pune problema, că nu așa le dictează creierul central de la corporație.
Prin urmare, vor să ne reformeze pe noi, eventual să ne reformeze prin extincție, ca să curețe locul pentru puzzle-ul globalist pe care vor să îl creeze.
Cu adevărat tragic și fără speranță pentru viitorul României este că, oricît de tîmpit ar fi Mucifer, susținătorii și votanții lui sînt chiar mai tîmpiți decît el.
Ei, sclavii din corporații, care au ajuns să se creadă burgheji (sic!) pentru că sorb o cafea pe Calea Victoriei și fac city-breakuri în străinătate, iar nu la mama lor din Răscăuții de Pădure, după un an de iobăgie.
Deja au început să se plîngă de efectele votului lor, dar își țin în continuare tîmpenia la rang de superioritate aristocratică.
Asta deși este evident că ei vor fi primele victime ale măsurilor luate chiar de cei pe care i-au votat și că vor ajunge să soarbă pe Calea Victoriei mai mult zaț decît cafea, pe care nu vor putea să și-o mai permită.
Dar au în continuare ipocrizia uriașă, tîmpenia monumentală să fie ultra-violenți și intoleranți la adresa celor care le bat acum obrazul pentru imbecilitatea manifestă și perpetuă pe care și-o exhibă zi de zi, dar mai ales la urne.
Cert e că România nu mai e a românilor.
E a basarabenilor, a maghiarilor ghidonați de UDMR, a corporatiștilor (ăștia sînt orice, dar nu români, chiar le pute ideea de român).
Și în curînd, a nepalezilor, vietnamezilor și a sri-lankezilor.
Românii sînt la sparanghel, în Germania sau la căpșuni, în Spania.
Toți ăștia care și-au arogat stăpînirea pe România și pe viețile românilor acționează violent și concertat în acest sens, tocmai pentru ca sînt mai puțini și vor să îi controleze pe cei mulți.
Prin urmare, răspunsul celor care s-au săturat de adoratorii blugilor și ai bananelor trebuie să fie pe măsură: agresiv și concertat.
Puterea nu se dă. Puterea se ia!
