Iluzii și falsuri deconspirate
Vechile piețe vor fi transformate în food campuri, food areas, street food platforms – bălării de genul ăsta, în care pălăriuții din corporații vor putea veni în grupuri, eventual și cu familiile, ca să ”se distreze”.
Cu adevărat tragic și fără speranță pentru viitorul României este că, oricît de tîmpit ar fi Mucifer, susținătorii și votanții lui sînt chiar mai tîmpiți decît el.
Au ridicat simboluri de cult pe aceste trotuare, stîlpișorii pe care îi iau în brațe, îi ling și îi pupă mai ceva ca pe niște moaște!
Ce rasă de dobitoc sinistru să fii, ca să ai orgasm, mistic sau cît se poate de carnal, la vederea unui trotuar?!
Ipocrizia celor care le îndeasă azi croasante pe gît refugiaților din Ucraina este pur și simplu de nesuportat.
Am avut recent ghinionul să deschid televizorul, cu sunetul oprit, pe un canal de știri care transmitea o întrunire electorală a USR PLUS MINUS.
Vai de mine, și dacă i-aș fi văzut pentru prima dată în viață și nu aș fi știut ce le poate pielea, era de ajuns o privire ca să mă convingă să nu votez nici în zece vieți, de acum înainte, cu specimenele alea.
Adică, dacă era după mintea USR, Charlie Chaplin ar fi trebuit să zacă în pușcărie?
Și filmele lui arse în piața publică?
Nici o noutate, asta și-a dorit și nazistul dement de McCarthy.
Studioul de producție cinematografică de la Buftea va produce primul film de acțiune horror SF românesc. Filmul se va numi CTP Convenant și va prezenta încleștarea gigantescă (coloana audio va fi asigurată de Gheorghe Zamfir) dintre doi humanoizi sintetici marca CTP.
Mai presus de orice limită a tupeului și a prostiei este să treci ”respectarea principiilor democrației constituționale” în statutul unui partid născut în sînul TFL care au ieșit în stradă să provoace anarhie pentru că nu le-a convenit rezultatul alegerilor libere de la finele anului trecut.
Protestele sînt atît de libere și spontane, că se fac cu foaie de pontaj, iar democrația atît de transparentă, că i se văd izmenele corporatiste.
Corporatiștii mileniului trei își stabilesc compatibilitatea cu persoana iubită în strînsă legătură cu potrivirea dintre salarii și funcții, pe baza foamei comune de succes social (sau, cum i-ar spune unii răuvoitori, de parvenire). Are celălalt același venit, o mașină la fel de scumpă, țoale de la aceeași firmă? Se dovedește, iată, a fi perechea perfectă! Nici nu mai contează felul în care arată, dacă are sau nu ceva în cap, ce pasiuni are, ce bucurii și tristeți ascunde sufletul său, care sînt visele și năzuințele sale.
