Se făcea că Alex Florența avea un vis…
În vis, el, Procurorul General, cu P mare și G mare, mergea pe un cal alb în mijlocul unei mulțimi de fecioare tefeliste care îl aclamau.
Maiestuos și binevoitor, le făcea degajat cu mîna, ba chiar făcea și gesturi de binevoință, lăsa calul să pască din florile de plastic aruncate de admiratoarele sale.
Nici nu avea motive Procurorul General să fie nemulțumit: Corupția fusese definitiv învinsă, la fel și infracționalitatea.
România nu mai era placă turnantă pentru traficul de droguri și de persoane din Europa, politicienii nu mai băgau mîna pînă la cot în borcanul cu bani publici și nu se mai lingeau pe degete de mierea fondurilor uriașe deturnate.
El, Florența, era un erou național, chemat seară de seară de Gâdea la Sienen, să povestească în amănunt propriile-i fapte de glorie. Și ce voluptos linge Gâdea în cur, ce limbă mătăsoasă are, cine nu a simțit balsamul buzelor lui pe rozetă nici nu își poate închipui așa o plăcere.
Toată lumea era fericită, tefeliștii erau la guvernare, deși nu îi votase nimeni, toată țara era dedicată sprijinirii Ucrainei și Modovei, pînă la ultimul șfanț din bugetul de stat.
Putin tremura îngrozit la el în bîrlog, de teama brigăzilor de tefeliști călare pe trotinete care amenințau cu o invazie iminentă, care să ducă valorile europene la Moscova.
Și totuși…
Ticăloșii ăia de ruși tot întrețineau un război hibrid la București, prin care voiau să îi păcălească pe românii cei naivi să nu mai moară de foame pentru Ursula și Ucraina.
Microtarghetați masiv, românii începeau să refuze să își plătească taxele și impozitele și se apucau să își facă pe rețelele sociale diverse conturi, ba, culmea uneltirii la adresa ordinii constituționale, să mai folosească și hashtaguri.
Încet, încet, propaganda rusă se întindea ca un flagel, condusă de unul, pe nume Călin Georgescu, iar românii începeau chiar să aibă pretenția că pot vota pe cine vor ei!
Atacau ordinea de drept și valorile europene, aduse o dată cu cenzura cea purificatoare de la Briuxăl, cu sintagme revanșarde de genul ”dreptul la liberă exprimare”, ”dreptul la opinie”, ”dreptul la reprezentare”, ”dreptul al vot” și alte astfel de narative lansate de ferme de boți on-line, pentru a lua mințile entităților nestatale.
Și coșmarul devenea din ce în ce mai adînc, pînă și calul lui Florența se înecă sugrumat cu o floare de plastic, se ridică disperat pe picioarele din spate și îl aruncă pe Erou din șa!
Eroul se trezi nădușit. Scuturat din visul frumos devenit coșmar, își aduse aminte că magistrații, din care fac parte și procurorii, ar trebui să fie apolitici și să nu se implice în procesele electorale.
Deci că el, Alex Florența, este chiar primul actor nestatal care uneltește împotriva ordinii constituționale.
Își aduse aminte și că atunci cînd procurorul general al unui stat, alături de ministrul de Interne, Prim-Ministru și Președinte consideră că dreptul cetățenilor din acel stat la liberă exprimare, la liberă opinie și la liberă alegere a reprezentanților fac parte a unui război hibrid, concluzia e una singură:
Acel stat este un stat terorist, dictatorial, în care nu există nici o fărîmă de democrație și care își asuprește nemilos proprii cetățeni.
Iar slugile care servesc fără să crîcnească statele teroriste și dictatoriale arareori sfîrșesc bine.
Lui Florența îi pieri somnul de tot…
