O ţară minunată, cu animale şi oameni sălbatici -VII-

Read in 3.2 mintues

În România, dacă se mai alimentează isteria asta împotriva urșilor în special și a animalelor sălbatice, în general, se va ajunge în 10-15 ani ca în Occidentul cel pricopsit, de la care luăm noi lumină, să nu mai vezi picior de animal sălbatic prin pădure.

Asta dacă vom mai avea păduri.

Da, este absolut regretabil și deloc de dorit ca oamenii să fie prejudiciați material de animalele sălbatice.

Este dramatic, est tragic ca oamenii să cadă victime, să fie răniți, chiar omorîți de fiarele pădurii.

Dar!

Să dai vina pe animalele sălbatice pentru asta înseamnă să fii mai fără minte decît ele.

Este aceeași discuție ca în cazul cîinilor fără stăpîn, care de ani de zile sînt omorîți în chinuri de niște autorități corupte și inumane.

Nimeni nu vrea oameni mușcați de cîini. Dar asta nu scuză cu nimic genocidul oribil care are loc în România împotriva celor care sînt numiți, nu fără temei, cel mai bun prieten al omului. Mai ales că în urma acestui genocid milioane peste milioane din bani publici intră în buzunarele unor șmecheri, care au tot interesul să perpetueze situația.

Revenind la animalele pădurii: Există în România programe reale și obiective de gestionare a populațiilor de animale sălbatice?

Nu!

În România, organizațiile de vînători au avut mereu și au și în prezent o influență uriașă atît în Parlament, cît și pe lîngă Ministerul Mediului.

Și singura lor grijă a fost, normal, să majoreze cotele de vînătoare. Nu doar la urși. La vulpi, la păsări, chiar și cîntătoare, pînă și la ciocîrlii.

Ursul este cel mai bun exemplu.

S-a făcut un studiu obiectiv, liber de influența vînătorilor? În care să se stabilească: Pădurile din România pot suporta un număr de X urși/ha. Și în România există un număr de Y urși, deci sînt prea mulți sau, după caz, prea puțini.

Nu, nu s-a făcut! Nici măcar să numere urșii autoritățile nu au fost în stare, așa că se aruncă pe piață numere amețitoare, venite, cum altfel, din zona asociațiilor de vînători.

Și chiar așa să fie, să existe un număr mult prea mare de urși în România. Asta este soluția? Să fie mitraliați la grămadă, adulți în putere și juvenili prea puțin periculoși deopotrivă? Masculi teritoriali și mame cu pui de-a valma?

Urși gunoieri și animale care nu au călcat în viața lor într-o așezare omenească în același timp?

Nu se fac studii și nu este profesionist analizată situația pentru că pe nimeni nu interesează bunăstarea, nici a faunei, nici a oamenilor din țara asta.

Iar autoritățile publice și o mare parte dintre românii de rînd sînt de un primitivism desprins direct din Evul Mediu, cînd vine vorba despre gestionarea relației om-animal.

Toți își văd de interesele lor, de cum să se îmbogățeasă, de cum să parvină – cu cît mai repede, cu atît mai bine.

Cu orice costuri, prin orice ticăloșie, totul este o afacere, chiar dacă în proces mor cîini fără stăpîn, animale sălbatice sau oameni.

cenzura fb

Leave a Reply