Moromeții 2026: Jupuitul Bolojan și foncirea

Idioții care înjură socialismul de dinainte de 1990 și-ar da poate seama care era nivelul de trai în România, în perioada interbelică, pe care o ridică ei în slăvi, dacă s-ar uita și la Moromeții I.

Pentru asta ar trebui să iasă însă ”din zona de confort”, o marotă atît de dragă lor, și să nu se mai uite doar la părțile doi și trei ale filmului Moromeții, alea maculate dogmatic, la care se fandosesc ei și care nu au nici o legătură cu romanul lui Marin Preda.

Dacă s-ar uita și la alte filme decît cu tineri frumoși și liberi, cum a ajuns săracul Nicolae Moromete, fără voia celui care i-a dat viață, anti-comuniștii de azi și-ar pune poate niște întrebări la care mintea lor puțină nici nu poate visa.

Care era rata mortalității infantile în România interbelică?

Care era rata de deces din cauza unor boli tratabile?

Care era rata de alfabetizare?

Care era nivelul general de trai?

Care era nivelul de civilizație?

Pînă după Al Doilea Război Mondial, grație ”partidelor istorice” și minunatei familii regale, România a fost o țară în Evul Mediu, condusă de moșieri și mari industriași străini corupți.

Țara era una ”eminamente agrară”, adică în afară de producție agricolă altă economie nu prea avea, cu cîteva excepții, și alea controlate de capitalul străin.

Populația era una din cele mai sărace din Europa și bătea toate recordurile negative la indicatorii privind calitatea vieții.

Discrepanțele sociale erau uriașe, peste marea masă de săraci tronînd decadența îmbuibaților din București și alte cîteva orașe, cei mai mulți provenind din familiile de boieri sau ale marilor industriași străini, ce se îmbogățeau prin coruperea reprezentanților statului român.

Cred ei, anti-comuniștii de azi, că ar fi făcut parte din acea clasă de privilegiați? Cît de mult se înșală!

Dacă nu ar fi fost regimul socialist pe care îl înjură ei, regim care a încercat și în mare parte a și reușit să niveleze aceste discrepanțe sociale, idolul lor, Mucifer de la Făgăraș, prostul satului, nu ar fi ajuns niciodată olimpic, ci ar fi păscut vacile la marginea satului.

Iar ei, în marea lor majoritate cu origini în mediul rural, nu ar fi băut cafele pe Calea Victoriei, ci ar fi dus cîrdul de gîște la rîu, să le învețe să înoate.

Regimul socialist a scos România din Evul Mediu, a asigurat Învățămînt și Educație gratuite pentru toată lumea, a făcut electrificarea țării, a trasat drumuri și căi ferate, a făcut baraje și irigații, în general, cea mai mare parte din infrastructura pe care o folosim și azi în România, cît nu apucă să o distrugă luminații care guvernează azi țara în numele ”valorilor europene”.

Foarte important, a făcut alfabetizarea în masă, pentru bunicii și părinții anti-comuniștilor de azi, pe care i-a scos din condiția de iobagi proști și umili, de slugi pe moșiile marilor boieri.

Asta numai ca urmașii lor să redevină iobagi proști și umili, pe moșiile marilor corporații. Diferența este însă că, în timp ce bunicii și părinții lor au năzuit la un trai mai bun, tefeliștii de azi sînt mîndri cu condiția lor de slugi.

Începînd cu anii 50 și încheind cu anii 80, România a cunoscut o dezvoltare economică și socială spectaculoasă, poate unică în lume, ce a dus țara de la una trăind în condiții medievale la o țară cu un nivel și condiții de trai perfect comparabile cu orice altă țară europeană.

Foarte important, epoca socialistă a fost singura în care România a fost a românilor, în care s-a creat cu adevărat un popor român și a existat o conștiință națională.

Epoca socialistă a avut neajunsurile și nedreptățile ei, inerente oricărei perioade de dezvoltare din istoria unei țări dar, cînd se trage linie și se pun în balanță plusurile și minusurile, rămîne o țară pe care ultimii 30 și ceva de ani de orînduire capitalistă neo-liberală nu au reușit încă să o distrugă, în ciuda eforturilor susținute de ștergere a identității naționale.

Nici o lege și nici o altă formă de opresiune nu pot șterge aceste adevăruri, care au reprezentat realități pentru zeci de milioane de oameni.

Azi, fanii personajelor corporate din ultimele două filme Moromeții încep, ușor-ușor, să trăiască realitățile deloc romanțate din romanul lui Marin Preda. Jupuitul Bolojan a început să le intre literalmente în case, pentru a strînge ”foncirea”.

Bunăstarea Uniunii Europene începe să le explodeze românilor în față, prin taxele pe proprietate, pe parcare, pe salubrizare și alte biruri locale și centrale extrem de mari.

Cea mai mare parte a românilor habar nu au de unde le vine paguba, stau în frig, întuneric și fără apă, rece și caldă deopotrivă, înjură în stînga și în dreapta, plătesc cu marunțiș, strîng cureaua pînă le iese prin spate și sînt în continuare pro – europeni și anti – comuniști.

”Vedeți bă, dacă sînteți proști?!”.

Muriți de foame, dacă sînteți proști.