Realitatea de după oglindă -XXIX-. Iluzia libertății

Mucea Portărelul a ieșit, după căderea guvernului Zigfrig în Parlament, să ne anunțe că nu va dizolva Parlamentul, pentru a fi organizate alegeri anticipate, practic pentru că nu sînt de acord creditorii României și marile instituții financiare internaționale.

Tot creditorii României și marile instituții financiare internaționale nu sînt de acord cu o cooptare a AUR la guvernare.

Dar lasă, românii să se prezinte încolonați și disciplinați la vot atunci cînd li se va da voie, pentru că ”votul democratic este un drept cîștigat la Revoluție”, parcă așa trîmbuițează de niște ani de zile goarnele propagandei neo-liberale, nu-i așa?

Pentru că ”fiecare votează cu cine vrea, dar din urnă iese cine trebuie” (Titanic Vals), așa cum s-a văzut de nenumărate ori la alegerile prezidențiale, începînd cel puțin din 2004, primele de cînd ni s-a făcut un pustiu de bine și am intrat în NATO.

Și, oricum, dacă nu iese cine trebuie, se anulează alegerile, ca în 2024.

Alegerile libere și drepturile civile, cum ar fi cel la liberă exprimare și la protest, sînt doar o iluzie în România ”europeană”, în condițiile în care se pot desfășura doar atît timp cît convine celor care dețin puterea.

România capitalistă, ”dă driapta”, a inventat ideea de protest cu autorizație de la Jandarmerie.

Se protestează doar regulamentar, în cadru organizat, în alveola făcută din gardurile jandarmilor, iar nemulțumiții trebuie să se țină de mîini și să strige ”protest”, ”protest”, dar nu prea tare, să nu deranjeze trecătorii care se grăbesc preocupați să bage cărbuni la corporație.

Răscoală cu autorizație. Revolta cu program. Că de revoluție, nici nu se poate pune problema.

Dacă ne uităm în istorie, revoluțiile adevărate s-au făcut cu lupte grele, cu arme și cu jertfă.

Revoluții de catifea și revoluții colorate a nășit doar CIA-ul.

În România, în schimb, toate protestele de stradă (hai să le spunem așa, de dragul discuției) din ultimii ani, exceptînd 10 august, au eșuat lamentabil, în principal din cauza lipsei unei ideologii.

Cei care au ieșit în stradă fără să fie tefeliști ghidonați de oengeuri s-au format mai degrabă în niște mase mai mari sau mai mici de cetățeni care au ieșit din case pentru a se afla în treabă.

Mai rău, s-au aflat mereu într-o gravă eroare de poziționare, strigînd același omniprezent și ridicol ”jos comunismul”, în vreme ce viețile lor sînt distruse de cel mai abject capitalism,

La asta au contribuit din plin și așa-zisele partide de opoziție suveraniste, inclusiv unii ”influenceri din zona suveranistă”, cu audiențe deloc de neglijat.

A fost ars în Piața Victoriei vreun steag albastru cu steluțe galbene? Pune cineva punctul pe i, și anume că România este distrusă de imperialismul globalist?

Nici pomeneală!

Și cînd te gîndești că unii, mulți, cu minte puțină, așteaptă alegerile, fie ele și anticipate, ca să…