Iluzii și falsuri deconspirate
În condițiile în care în SUA administrația Trump a pus la zid agenda verde și cea mai mare economie a lumii, cea americană, se alătură giganților China și India în mizarea pe combustibilii fosili, continuarea demenței Green Deal în România este ducerea trădării de țară în forma ei paroxistică, a marasmului economic și social.
Se face că Doamna Mirabela a fost prima dată foarte mulțumită de faptul că Nicușor a ajuns la Primăria Generală:…
Toți cei care sînt nemulțumiți de sărăcia generalizată și de statutul de colonie a Occidentului al României sînt deocamdată caracterizați ca fiind extremiști, comuniști, putiniști, rusofili, legionari și alte asemenea.
Probabil însă că în curînd, pentru bunul mers al Uniunii Europene, vor fi declarați cetățeni hibrid și interziși prin lege.
În cuvîntarea sa revoluționară, tovarășa Roxana Mînzatu a înfierat cu hotărîre vechile obiceiuri naționalist-patriotice și a ținut să sublinieze încă o dată cît de important este ca tinerii europeni să aleagă cu determinare calea europeană încă din fragedă pruncie.
Cu adevărat tragic și fără speranță pentru viitorul României este că, oricît de tîmpit ar fi Mucifer, susținătorii și votanții lui sînt chiar mai tîmpiți decît el.
Se făcea că Alex Florența avea un vis…
În vis, el, Procurorul General, cu P mare și G mare, mergea pe un cal alb în mijlocul unei mulțimi de fecioare tefeliste care îl aclamau.
Să mai crezi azi în minciunile Ursulei von der Leyen, că România va avea de cîștigat economic, militar, geo-politic sau în alt fel din planurile criminale ale unor cîini turbați ai războiului, trebuie să fii mai nebun decît însăși nebunia criminală a Ursulei.
Zeci de milioane peste zeci de milioane de euro aruncate pe fereastră, toate din bani europeni – PNRR, în numele propagandei verzi cu care ne sufocă Bruxellesul și pentru care România a fost silită să închidă mine, să își privatizeze companii strategice de stat, să taie pensii și salarii, să își distrugă economia și societatea.
Apelurile la unitate cu imigranții, făcute la adresa muncitorilor din anumite zone ale stîngii politice, sînt echivalente cu a le cere muncitorilor greviști de la începutul secolului 20 să se înfrățească cu spărgătorii de grevă.
Mai ale în condițiile asupririi politice de neimaginat în urmă doar cu cîțiva ani în Europa și România, în care greva generală și rezistența socială au rămas singurele forme de luptă.
Înjurăturile incalificabile ce pot fi auzite azi în spațiul public, la moartea unui om, doar pentru că defunctul a avut idei de stînga, sînt dovada cît se poate de vizibilă, de evidentă, incontestabilă, că România trăiește din 1990 încoace într-o societate fascistoidă, într-un fascism social dement.
