Iluzii și falsuri deconspirate
În prezent, oficialitățile de la București încearcă să fie ”mai catolice decît Papa”, în ceea ce privește posibilele discuții și colaborări cu Rusia, deși alte țări din Uniunea Europeană nu au nici o problemă să își urmărească propriul interes economic și să negocieze cu Moscova aranjamente economice și comerciale reciproc avantajoase.
Cerem în mod expres Referendum național pe temele majore legate de interesul național, cum ar fi regionalizarea țării sau renunțarea la moneda națională!
Este de înțeles că tot ce excede sarmalele în foi de varză și piftia din picioare de porc nu intră în sfera competențelor Primului-Ministru, dar cum rămîne cu răspunderea politică?
Ce să facem, dacă țara noastră e săracă, nu se mai găsesc bani și pentru a lupta cu scăderea natalității, ajunsă la cote alarmante.
Mai bine luăm rachete și armament, ce ne mai trebuie copii, oricum sînt o pacoste bugetofagă! Mai bine subvenționăm mascat firmele să angajeze specialiști pentru egalitatea de șanse a femeii, să ne numim și noi că sîntem europeni!
La asta se mai reduce Unirea azi, la batjocura supremă de a folosi idealul unității naționale în scop comercial!
În timp ce alte țări din Estul și Sudul Europei nu știu cum să mai iasă din acest adevărat Al Patrulea Reich, care este UE, zapciul de la București a depășit faza ”europenizării totale”, pe care o dorește pentru România, și vorbește deja despre ”europenizarea profundă”.
Cînd trebuie să alegem între ”Stînga” și ”Drepta”, avem de fapt de ales între hoții noștri, șmecherașii autohtoni, care fură local, versus marii criminali economici internaționali.
Avem de ales între a fi niște coloniali săraci și sărăciți, fără nici un fel de drepturi, tolerați pe moșiile marilor boieri autohtoni, respectiv iobagi pe feudele corporatiste ale multinaționalelor.
Ce nație de imbecili inepți, de tîmpiți irecuperabili, este aia care trăiește într-o țară ce ar avea, fără probleme, capacitatea să devină Coșul de Pîine al Europei, dar mănîncă pîine făcută din aluat congelat importat?
Pasămite, în România, poli-tichia nu se separă pe doctrine și programe, ci pe sufragerii.
Dacă am avut un Menem în Băsescu și un De La Rua în Ponta, iată că avem acum un Alberto Fujimori în non-persoana lu Klaus Iohannis.
Poate nu este prea tîrziu ca românilor să le vină mintea cea de pe urmă și să se trezească, pentru a nu fi nevoiți să îndure iminentul Pinochet!
