Iluzii și falsuri deconspirate
Ajung eu la hotelul unde eram cazat, cheaun după o zi de asimilat informații noi, la care recepționera, o blonduță drăguțică, toată un zîmbet, aproape că mă trage de mînecă și îmi zice: “-Știți, că ne-au făcut și nouă mal!”
”Statul paralel” este chiar Statul român, care din 1990 și pînă în prezent reprezintă și se luptă pentru cu totul alte interese decît ale poporului din această țară.
România se va afla între ciocanul SUA și nicovala UE, eventuala părăsire a Uniunii urmînd să aibă loc ca rezultat al unei distribuiri a țării noastre similare celei de la Yalta, între diferitele zone de influență geo-strategică.
Și din păcate, semnalele prezente arată că România nu va fi distribuită în aceeași tabără, ci pe bucăți, iar nimeni dintre cei ce dețin acum funcțiile de conducere de la București nu va face ceva pentru a împiedica asta!
Sufletul omului e sălbatic și fragil ca un pui de căprioară – moare de stres, dacă îl legi cu sîrmă.
În fața mea, un concetățean avea atîrnată pe parbrizul propriei mașini cea mai bogată colecție de cruciulițe și mătănii pe care am văzut-o în viața mea.
Surprins, îmi arunc ochii în stînga: și ăsta avea, puse în rastel, pe parbriz, toată seria de cruciulițe și iconițe pentru mașină emisă de BOR.
Deja ușor speriat, mă uit și în dreapta: cel din dreapta avea prinse de parbriz vreo trei brelocuri cu Arsenie Boca și cîteva cruciulițe mai mici, de sămînță.
Fiind pensii de Stat, Pilonul II nu poate fi naționalizat, așa cum strigă NN. Administrarea acestor bani se poate întoarce la Stat, ceea ce i-ar face pe șmecheri să își piardă comisioanele de administrare ce, avînd în vedere sumele mari de bani puse în joc, le asigură niște venituri foarte frumoase și un trai de lux, pe banii pensionarilor.
Ia uite, domnule, bambineții ăștia metrosexuali, supra-oamenii ăștia loviți de perfecțiunea aspectului exterior, suferă și ei de durere de cap.
Cel mai celebru zidar-faianțar din România, cunoscut conjunctural și pentru calitatea sa de primar la Sectorul 3 din Capitală, a anunțat că dorește impozitarea proprietăților din sector la pragul superior permis de lege.
În mod paradoxal, guvernatorul BNR, cel care ar fi trebuit să se ocupe exclusiv de convergența nominală, este singurul factor de decizie din România care a putut fi auzit temperînd elanul autorităților legat de trecerea la euro, pentru că la convergența reală sîntem praf.
Cum o macină pe ea grija, cum nu poate ea să doarmă noaptea, cu gîndul la casele noastre ne-asigurate și la ideea că, în urma, Doamne-ferește!, unui cataclism, vom rămîne noi nedespăgubiți!
