Utopia capitalistă -XII-. Afaceriști pe averea națională și banii săracilor

Motto:
”AUR nu se opune să fie listate companiile Statului pe bursă! AUR se opune doar ca ele să fie înstrăinate.” – George Simion, eminența – cenușă a AUR.

Propagandă capitalistă neo-liberală nu știe ce să mai inventeze pentru a-și susține ticăloșiile. Mai nou, se spune nonșalant în spațiul public că statul român nu va pierde companiile listate pe bursă, pentru că este vorba doar de pachete minoritare.

Ca și cum toată lumea e nebună și a uitat ce s-a întâmplat cu Fondul Proprietatea. Ca și cum companiile românești listate sau nu pe bursă nu au fost din 1990 și pînă azi subiectul unor preluări ostile, executate ca la carte de criminali economici internaționali, cu largul concurs al trădătorilor de țară din România, care au ajuns să conducă instituții publice în contra interesului național.

Se spune, de asemenea, că după punerea pe bursă a companiilor de stat, acestea vor fi cumpărate de români, nu de străini. De românii cei muritori de foame? Sub-capitalizarea gravă a companiilor românești este un subiect dezbătut de ani de zile în mediul de business autohton. Acum, brusc, există capital românesc în abundență și nu are investiții în care să facă plasamente.

Adevărul trebuie spus cu subiect și predicat, pentru a veni în întâmpinarea turbatei propagande neo-liberale a ultimilor 30 de ani:

Grosul ”capitalului” de pe Bursa de Valori București – BVB este de fapt reprezentat de active de stat ”privatizate”: bănci, companii din energie, Fondul Proprietatea, SIF-urile.

În fondurile de pensii, 96% din banii administrați de societăți private revin Pilonului II (pensii de stat administrate privat). Mai exact, lobby-ul marii finanțe internaționale a făcut guvernele din Europa de Est (între timp, unele dintre ele au desființat Pilonul II) să vireze diverse procente din fondul public de pensii, fără ca pensionarii să fie consultați sau să aibă posibilitatea de a-și da acordul, în fondurile pe care le administrează privat niște șmecheri, în schimbul unor comisioane babane.

În asigurări, cea mai mare parte din bani sînt în sistemul piramidal ”Ponzi Scheme” RCA, tot cu obligație de la stat. Mai nou, aceleași companii financiare private fac presiuni uriașe pentru forțarea românilor să își încheie asigurările pentru case, devenite deja obligatorii, pentru că de bună voie nu marchează nimeni banul.

Dacă nu ar fi piața asigurărilor auto, din care peste 70% sînt obligatorii, nu ar exista asigurări în România. De-aia e nevoie de noi și noi asigurări obligatorii.

Cît despre așa-zisa piață de capital, a fost nevoie de listarea Hidroelectrica la BVB, ca să se laude propaganda neo-liberală cu dezvoltarea fulminantă a bursei de la București.

În traducerea simplă: sume uriașe din avuția națională, dar și direct din buzunarele românilor de rînd, sînt mutate obligatoriu de ”stat” (ghilimele pentru că așa-zisul stat nu reprezintă interesele poporului, ci ale corporațiilor) în buzunarele unor șmecheri, ca ”să aibă grijă de ele”.

Marile averi se fac nemijlocit prin jefuirea și spolierea sărăcimii. Sau, cum spun versurile unei vechi poezii pentru copii:

”- Ce stai, vulpe, în poiată?
– O grijesc, o țin curată…
Seara sting luminile și număr găinile”.

În fapt, înfrîngerea totală a României, pe toate planurile – politic, economic, social-, s-a produs încă din decembrie 1989.

Pentru asta a fost înscenată așa-zisa ”revoluție”, ca să facă loc dogmelor mincinoase legate de piața liberă, de burse, de capitalul și investitorii privați, ce nu au avut altă consecință în afară de aceea că poporul român a fost jefuit și spoliat de averea sa națională, clădită cu mari sacrificii de generațiile de până în 1990.

Să ne aducem aminte că in ianuarie 1990 descindea la București nimeni altul decît George Soros și, după, s-au pus imediat bazele uriașei rețele de propagandă: GDS, 22, toată așa-zisa societate civilă, care încă din 1990 a luptat pentru demantelarea statului român și trecerea averii naționale în proprietatea așa-zișilor investitori străini.

Ăsta a fost planul și asta s-a dorit încă de la început, e orb cine se mai îndoiește de asta acum, după mai bine de 35 de ani de jaf național.

Cu atît mai mult cu cît azi asistăm la scoaterea la mezat a ultimelor companii publice și a resurselor naturale, acțiune care se petrece pe față, la vedere.

România este literalmente pusă pe masă, dezmembrată de trădătorii de neam și țară, iar rechinii se înfruptă flămînzi din ea.