România nu are bani?
Premierul Bolojian de la Oradia ne amenință, de cîte ori are ocazia, că țara este la un pas de incapacitate de plăți și că ne aflăm în riscul foarte mare de a nu se mai găsi bani pentru pensii și salarii.
În acest timp, Consiliul General al Municipiului București a aprobat Masterplanul Velo, documentul care stabilește direcțiile de realizare a unei rețele moderne de piste pentru biciclete în oraș, cu costuri estimate la cel puțin 77 de milioane de euro, bani destinați doar refacerii pistelor pentru biciclete deja existente și pentru construirea unora noi.
La rîndul său, Consiliul Judeațean Galați sparge milioane peste milioane de euro pe o pistă pentru biciclete lungă de peste 22 de km (5 milioane de euro), dar și pentru un parc de distracții cu bob suspendat, pentru care a fost defrișată o pădure de stajari – peste 3 milioane de euro.
Și astea sînt doar două exemple. Zeci de milioane peste zeci de milioane de euro aruncate pe fereastră, toate din bani europeni – PNRR, în numele propagandei verzi cu care ne sufocă Bruxellesul și pentru care România a fost silită să închidă mine, să își privatizeze companii strategice de stat, să taie pensii și salarii, să își distrugă economia și societatea.
Asta în condițiile în care nu se găsesc bani pentru școli și spitale, pentru investiții atît de necesare în infrastructură, cu precădere în mediul rural, asta cînd ni se spune că nu sînt bani pentru protecție socială, că statul nu poate plăti pensii și salarii.
De unde se poate deduce că aceste cheltuieli uriașe în pistele pentru bicicliști sînt prioritatea zero a României, țară aflată la coada Uniunii Europene la mai toți indicatorii ce vizează calitatea vieții.
Cheltuieli, risipă și tunuri date de politicieni din bani publici, pentru că fondurile europene sînt tot bani publici, nu ne sînt oferite cumva gratis de cineva.
Din contră, costul lor este foarte mare, se poate spune că sînt bani mai scumpi decît orice alt tip de finananțare, dacă pentru a-i primi a trebuit să ne distrugem sistemul energetic național și trebuie să suportăm austeritatea dementă impusă prin PNRR, fără nici o noimă și fără nici o justificare decît aceea că niște interese economice criminale din afara țării și-au propus să puna mîna foarte ieftin, prin slugile supuse din interior, pe ultimele active naționale valoroase.
Chektuieli și nu investiții, pentru că valoarea lor economică este zero, la fel și sprijinul pe care îl oferă economiei naționale, atît pe orizontală (relația cu alți parteneri economici), cît și pe verticală (relația cu furnizorii).
Așa cum Invectiva.net scria în 2022: ”Cum să se facă (…) investiții în România? Mai lăsați-o pe asta cu banii de investiții publice, care nu înseamnă de fapt decît șpaga pentru firmele de partid și de stat (…).
Cît timp România nu va avea din nou industrie, cercetare și o piață a forței de muncă pe care să le controleze, așa-zisele investiții nu vor însemna decît risipă și mutarea unor sume uriașe de bani publici în buzunarele unor șmecheri din țara și de afară”.
Sau, în 2014: ”Grosul banilor europeni s-au constituit într-o risipă de proporții epice a miliarde de euro, cheltuiți pentru construirea de parcuri la țară, bazine de înot în comune locuite doar de bătrîni sau stadioane de fotbal în pantă.
Aceste ”investiții de interes național”, realizate pentru propășirea materială a firmelor de casă ale oamenilor politici autohtoni, sînt de fapt dovada certă că banii trimiși de UE în România nu au însemnat altceva decît șpaga consistentă pe care a primit-o clasa politică trădătoare din țara noastră.
În schimbul contractelor grase pe fonduri europene primite de firmele pe care le dețin, politicienii autohtoni și lăutarii lor din mass media le-au aruncat în ochi românilor praful bunăstării UE”!
România este martoră de ani de zile la un jaf de proporții colosale, instrumentat de colonizatori cu ajutorul slugilor de nimic din țară, iar Guvernul Bolojan nu a făcut decît să înăsprească aceast jaf la niște cote nemaivăzute pînă acum.





