Motto:
”Toate legile care vor impune reforme PNRR vor aduce reglementări care să elimine abordările discreționare” – Ilie Bolojan
Altfel spus, PNRR ne reformează pe noi, cetățenii de rînd, prin reglementări care ne vor interzice să mai avem abordări discreționare.
Ni se interzice să mai strîngem discreționar apă de ploaie, să utilizăm discreționar apa din propriile fîntîni, să mai irigăm discreționar cu apa din rîuri, să ardem discreționar lemne pentru a ne încălzi, să mai consumăm discreționar energie electrică prin aparatele noastre de aer condiționat, ca să ne răcorim, să ardem discreționar gaze pentru a ne încălzi, să ne mai conducem discreționar mașinile acolo unde vrem să ajungem, să mai mîncăm discreționar, să ne aruncăm gunoiul discreționar, de ce nu, ni se va interzice și să respirăm discreționar, așa cum ne taie capul.
Nu, totul se va face reglementat, conform normelor impuse arbitrar de Comisia Europeană prin PNRR, cu ajutorul slugoilor jegoși ca Bolojan, ce introduc forțat, fără să clipească, grave încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului.
În România, șoferii sînt acum amendați sau taxați doar pentru că vor să își parcheze mașinile, locatarii blocurilor din orașe sînt amendați sau taxați doar pentru că vor să își arunce gunoiul, fermierii sînt amendați pentru că irigă cu apă din rîurile publice, păstorii pentru că își duc animalele la pășunat.
Mai nou, Garda de Mediu îi amendează drastic pe copiii care vor să strîngă scoici de pe plajă. Iar primăriile promit amenzi drastice celor care își mai propun să hrănească animalele și păsările urbane pe spațiul public.
De unde această ură oarbă generalizată a instituțiilor de stat împotriva propriilor cetățeni? Din faptul evident că România nu mai este țara noastră.
Ne-a fost confiscată de un Stat condus de niște trădători de popor, care vor ca bunul, avutul public să nu mai fie public, ci privat, confiscat de șmecherii de afară și interni deopotrivă.
Ca să ne facă după aia să plătim de ne iese pe nas pentru folosirea avutului (care era odată) public.
Viața noastră însăși a devenit un factor mult prea discreționar, de care prea dispunem noi așa, la liber, fără îngrădiri și fără opreliști.
De-aia trebuie să fim digitalizați, instalate camere de supraveghere pînă și în veceuri, ca să fim controlați, pentru binele nostru, firește, de Big Brotherul de la Bruxelles și păduchii lui locali de teapa lui Bolojan.
