Cum nu o să ajungă niciodată cîinii din București vulpi urbane
Motto:
“Tot românul plînsu-mi-sa / Că Dâmbovița nu-i Tamisa.”
Iluzii și falsuri deconspirate
Motto:
“Tot românul plînsu-mi-sa / Că Dâmbovița nu-i Tamisa.”
“Libertatea” adusă de sistemul american îți oferă doar două opțiuni: să te integrezi sau să mori.
Motto:
“Hai fetelor în Q7 / Să dormiți bine la noapte!”
(cîntec popular autohton contemporan)
Pe o trecere pentru pietoni oarecare din Bucureşti s-a petrecut ieri următoarea scenă: un om s-a angajat în trecerea străzii, urmat, la vreo doi paşi mai în spate, de un căţel fără stăpîn.
Există însă o specie despre ai cărei indivizi se poate spune că sînt toţi la fel. Ei sînt strîns uniţi în cuget şi simţiri de lupta exclusivă pentru propriul bine. Singura lor grijă este propria bunăstare, în numele căreia nu au absolut nici o problemă să omoare cîini şi oameni deopotrivă. În general, să facă cele mai abominabile fapte.
Motto:
“Mi-e frică să mă aleg, pentru că eu nu pot să mint pe nimeni, mamă soacră. Pentru că a face politică înseamnă a lua, ştiind că nu poţi să dai îndărăt. Ca să fii deputat trebuie să ceri votul alegătorilor. Votul pentru care trebuie să dai ceva în schimb. (…) Îmi e frică să mă pomenesc deputat fără să am nici un merit. Fără să fi făcut nimic în viaţa mea care să îmi dea dreptul să ajung la o demnitate atît de mare.”
Spirache Necşulescu în Titanic Vals
Şi cei care îl înjură acum abitir pe Băsescu, după ce l-au adulat ani în şir, îi vor înjura, la fel de tare, pe Ponta şi Antonescu, pe care acum îi venerează, pentru că nu au avut grijă şi le-au deranjat confortul de a dormi în ghete şi pe mai departe.
O asemenea lipsă de compasiune faţă de alte fiinţe, aşa cum manifestă din păcate un număr mare dintre concetăţenii noştri, nu se poate întîlni nici la animalele sălbatice. Iar lăcomia şi ura care îi macină pe mulţi dintre români îi prezintă, fără doar şi poate, în adevărata lor lumină: mai sălbatici decît fiarele pădurii!
Pentru a doua oară după cel de-al doilea Război Mondial, România este victima unei agresiuni externe. Aşa cum foarte bine a fost denumit în mass media de către unele voci, amestecul fără precedent şi de netolerat al intereselor politico-economice europene şi americane în politica internă se constituie într-un adevărat Dictat de la Bruxelles.