No feed items found.

IOBAGII

Despre cîini și oameni -X-. Sărăcia sufletească

Alungarea, hăituirea, lovirea, omorîrea animalelor fără stăpîn din preajma blocurilor de locuit sau din curțile instituțiilor publice, unde s-au aciuat în căutare de adăpost și hrană, dar, de multe ori, în primul rînd în căutarea unei mîngîieri și tocmai a prezenței protectoare a omului, este cea mai clară dovadă de barbarie, de lipsă de empatie și de umanitate, cei ce se dedau la astfel de comportamente fiind orice altceva, dar nu niște indivizi evoluați și moderni, așa cum se pretind a fi.

BIRURILE

Brînză bună în burduf de U.E.

Astfel, ciobanii trebuie să bage în capetele lor de ne-europeni ne-mecanizați, ne-eficientizați și ne-manageriați profesionist, că nu mai pot continua așa, să ducă oile în transhumanță ca pe vremea baciului vrîncean și a celui ungurean.

Pentru a se alinia normelor europene, ei trebuie să transporte acum mioarele către pășuni în camioane, pentru că nu se mai poate să sfideze așa, cu turmele pe stradă, civilizația europeană și avansul modernismului U.E.

Asta cel puțin în primă fază, pentru că, ulterior, grație fondurilor europene, vor putea să trimită oile la școala pentru șoferi, pentru a-și lua permis de conducere, să se deplaseze prin mijloace proprii acolo unde au nevoie și să nu mai fie nevoite să facă autostopul.

IOBAGII

”Maidanezii”, o diversiune oribilă -IV-

Chiar nu mai este de trăit în biata noastră țărișoară, din cauza acestor criminali cu sînge rece, care sînt cîinii maidanezi, niște profitori, speculanți, exploatatori și jefuitori ai patrimoniului național, care pescuiesc în ape tulburi și sug, ca niște căpușe nesătule, averea și sîngele poporului nostru!

STĂPÎNIREA

Un popor din ce în ce mai necorespunzător pentru un Președinte atît de neamț!

Ce noroc pe noi, ce fericire pe românii cei proști, săraci și înapoiați, că s-a găsit cineva care și-a propus, cu orice preț, chiar cu sacrificiul suprem de a deschide gura și a vorbi, să ducă la bun sfîrșit reformarea noastră și transformarea în bine, ca să nu o mai facem de rîs pe coana Europa, acum că ne-a primit, cu atîta bunăvoință, la sînul ei!