Iluzii și falsuri deconspirate
Naționala de fotbal este oglinda fidelă a societății românești din ultimii 25 de ani, a haosului, a degringoladei și a jafului aduse de înțelegerea precară a realităților globalizării, a destructurării economice, sociale, dar mai ales morale, la care a fost supusă România.
Ieșirea enervată a slugoiului Stăpînirii străine la adresa românilor, care îndrăznesc să îi strice raportările către exterior și să nu se prezinte la vot, arată că boicotul general al mascaradelor asimilate procesului electoral din România reprezintă una dintre puținele forme de rezistență reală a celor care vor să protesteze împotriva transformării țării lor într-o colonie supusă intereselor asupritorilor externi.
Țara în care raporturile de putere sînt decise de un Jandarm impus și legitimat doar de Stăpînirea străină, ale cărei unice interese le apără, poate fi numită fără teama de a greși o dictatură militară, în nici un caz o o democrație.
Nicusor Dan este cel mai dement exponent al extremei dreapta neo-fasciste, un individ care susține, prin vorbă și faptă, ura de clasă, segregarea socială, punerea bocancului pe grumazul claselor sarace. Este unul dintre cei mai vocali exponenți ai oribilei vînători de vrăjitoare mccarthy-ste, pe care România are nefericirea să o trăiască în prezent.
Deja pe străzi se simte atmosfera pascală. Cei mai mulți dintre români se pregătesc pentru chiolhanul pascal, însoțit, de multe ori, de apelul pascal către Salvarea pascală.
”Să nu avem vorbe la proces”: nu vă bazați pe noi!
Pentru că pe noi nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem să fim îm prima linie!
Exegeții capitalismului contemporan împing la extrem conceptul de piață liberă, în care prețul este stabilit de cerere și ofertă, iar jucătorii de pe diferitele piețe își adaptează comportamentul și își stabilesc obiectivele exclusiv în funcție de acești doi factori.
Aceste teorii pleacă însă de la o premisă care, în realitate, s-a dovedit a fi de cele mai multe ori falsă, o adevărată utopie. Este vorba de buna-credință a jucătorilor de pe piețe, de comportamentul corect al acestora față de concurenți și de piețe, în ansamblul lor.
De cînd România are un guvern de tehnocrați (sic!) proveniți din aceeași ”societate civilă”, pe care tinerii frumoși și liberi îi iubesc, îi adoră și îi susțin pînă la moarte, inclusiv figuri din cele mai expuse, cum ar fi diferiți candidați pentru varii dregătorii publice, au început să se revendice de la același izvor nesecat de cadre de nădejde.
Românii, ca popor, au ajuns să fie tolerați în propria țară – pentru ei bani nu se găsesc, dreptul la Sănătate, Învățămînt și protecție socială nu îl au, cît despre locuri de muncă în care să nu fie exploatați ca sclavii pe plantații, nici nu se poate pune problema.
Medicamentele cu care își tratează românii bolile sînt de calitate germană, ferestrele caselor în care locuiesc au calitate nemțească, aparatele de aer condiționat cu care se răcoresc vara suflă cu rigurozitate unei simfonii de Beethoven, pînă și bormașinile cu care dau găuri în pereți, ca să bage bolțul de care să atîrne tabloul cu mama soacră, sînt fabricate tot în țara lui Goethe.
