Urzeala referendumurilor
Nu am și nici nu vreau să am habar care sînt întrebările de la referendumul lui Culaie.
Iluzii și falsuri deconspirate
Nu am și nici nu vreau să am habar care sînt întrebările de la referendumul lui Culaie.
Oricît ai freca, pînă te dor mîinile și ți se irită ochii, în nor de miresme chimice de flori de primăvară, brad și briză marină, parcă tot rămîne undeva un pic de negreală sau o urmă de clăbuc.
Și, cînd în sfîrșit îți îndrepți spatele înțepenit ca o paranteză și răsufli ușurat că ai terminat, cazi penibil la examinarea CTC
În orice oraș normal la cap, dintr-o țară cu pretenții de civlizație, haosul, debandada, poluarea, inclusiv fonică, și tot disconfortul creat cetățenilor de trei ani de șantier considerabil, chiar între blocuri, nu ar fi existat, sau ar fi fost drastic sancționate.
La noi, în schimb, în colonia bananieră în care capitalul dictează, se merge pe burtă, ca să nu ”supărăm investitorul străin”.
Asta apropo și de relația PSD – Israel și cum poate evolua, în timp, ”colaborarea” asta.
Adică, dacă era după mintea USR, Charlie Chaplin ar fi trebuit să zacă în pușcărie?
Și filmele lui arse în piața publică?
Nici o noutate, asta și-a dorit și nazistul dement de McCarthy.
În 30 de ani de democrație capitalistă, România a rămas fără medici, fără ingineri, fără profesori.
Are, în schimb, procurori.
Dar dacă Laura Kodruța Kovesi este atît de apreciată de europeni, de ce nu a trimis-o România să fie reprezentanta noastră la Eurovision?
Pentru mizeria care s-a întâmplat la Eurovision România, mă declar homofob!
Și teverofob.
E cazul ca cineva să curețe năibii o dată cuibul ăla de vipere bugetofage de la TVR!
Pe Lupul cel rău îl chema Orlando și era un mojic cu declarații anti-europene, ba mai era bănuit, pe nedrept, că ar fi fost, Doamne-ferește!, și socialist.
Ce prezenta fata din Timișoara ca pe o mare realizare era că ea de fapt se dusese să fie curvă în Italia.
Poate ca niciodată, nu mai simt România ca fiind și a mea. Așa că Ziua Națională este pentru mine o zi oarecare.