Adevărul cutremurător despre Nicușor!

Se face că Doamna Mirabela a fost prima dată foarte mulțumită de faptul că Nicușor a ajuns la Primăria Generală:

Nu mai umbla copilul brambura prin oraș, avea un birou la care să stea, mai mulți consilieri care grijeau să nu i se betoneze grișulețul.

Așa cum chiar doamna Mirabela a declarat, viața era simplă pentru familia Dan:

În cursul săptămînii, se ducea după serviciu să ia copilul cel mai mic de la grădiniță, pe cel mijlociu de la școală și apoi se ducea să-l ia și pe copilul mare și tembel de la primărie.

În weekenduri, ieșea cu toți cei trei copii în parc, unde se jucau cu găletușa și lopățelele, cu plastilina, se dădeau în leagăne, după caz.

Doar că doamna Mirabela a început să se îngrijoreze din ce în ce mai tare: Copilul ăla mare și retardat nu prea stătea ziua în primărie, pleca brambura te miri pe unde și risca să dea vreo mașină peste el.

Dezvoltase o obsesie periculoasă, se juca de-a băgatul de țevi de apă caldă pe sub pămînt, cînd îl căutai, era prin gropi, dădea la șaibă.

Așa că a început să îi caute alt loc. Cum la Cotroceni era post vacant, a tras niște sfori, a făcut tot posibilul să îl facă președinte.

Acum, la Cotroceni, e mult mai bine: Nicușor are unde să se joace, are la dispoziție ditamai parcul îngrădit.

Un mare plus este gardul înalt de piatră de la palatul Cotroceni, stă doamna Mirabela fără grijă că nu mai pleacă ăla micul aiurea pe străzi.

Și aici are ditamai staff-ul care are grijă de el, îl ajută să se spele pe mînuțe, îi dau păpică bună și caldă. Poate îi pun și un tobogan în parc.

Mai apoi, vine aproape zilnic Bolojan și mai stă cu sprînceana pe copil, îi mai șterge mucii lui ăla micul.

Are copilul program, nu se plictisește, mai participă și la parade, unde se joacă de-a soldățelul.

Acum, nu are nimic, nu se supără nimeni că mai uită protocolul, doar nu o să se supere lumea pe un biet copil imbecil.

Și de-aia sînt acolo toți consilierii ăia, să îl ia de mînuță și să îi arate ce e de făcut.

Una peste alta, doamna Mirabela e mulțumită, încă trei ani stă fără griji.

Sau, cine știe, dacă are noroc, poate s-a rezolvat chiar pentru mai mult timp.