Iluzii și falsuri deconspirate
Așa-zisele privatizări reprezintă cea mai pură formă de neo-colonialism, în care un popor este deposedat de avuția sa, care trece în mîinile latifundiarilor și magnaților străini.
În tot acest dezastru general, în starea de profundă dezolare ce caracterizează oamenii și locurile din teritoriul numit România, pentru ca absurdul și grotescul să atingă formele lor sublime, s-a găsit o mînă de babe pupătoare de moaște vii și moarte care să ceară zi de doliu național, pentru că a murit de bătrînețe o cetățeană străină care nu a avut nici în clin, dar nici în mînecă, cu țara noastră.
Donații, donații, donații. Cetățenii trebuie să doneze. Statul nu are bani pentru nimic din toate astea.
Statul român bagă toți banii în furnizarea de securitate.
El ne apără.
Dar nu știm de cine.
Ieșirea enervată a slugoiului Stăpînirii străine la adresa românilor, care îndrăznesc să îi strice raportările către exterior și să nu se prezinte la vot, arată că boicotul general al mascaradelor asimilate procesului electoral din România reprezintă una dintre puținele forme de rezistență reală a celor care vor să protesteze împotriva transformării țării lor într-o colonie supusă intereselor asupritorilor externi.
Țara în care raporturile de putere sînt decise de un Jandarm impus și legitimat doar de Stăpînirea străină, ale cărei unice interese le apără, poate fi numită fără teama de a greși o dictatură militară, în nici un caz o o democrație.
Nicusor Dan este cel mai dement exponent al extremei dreapta neo-fasciste, un individ care susține, prin vorbă și faptă, ura de clasă, segregarea socială, punerea bocancului pe grumazul claselor sarace. Este unul dintre cei mai vocali exponenți ai oribilei vînători de vrăjitoare mccarthy-ste, pe care România are nefericirea să o trăiască în prezent.
De cînd România are un guvern de tehnocrați (sic!) proveniți din aceeași ”societate civilă”, pe care tinerii frumoși și liberi îi iubesc, îi adoră și îi susțin pînă la moarte, inclusiv figuri din cele mai expuse, cum ar fi diferiți candidați pentru varii dregătorii publice, au început să se revendice de la același izvor nesecat de cadre de nădejde.
Nu putea sa nu prindă la publicul larg și să nu atragă audiențe din ce în ce mai mari o asemenea mișcare avangardistă, în care directorii și realizatorii Antenei 3 au început să prezinte telespectatorilor emisiuni de știri cu puternic caracter dada, adevărate opere de artă.
Culaie ne arată tuturor că are aceeași capacitate de a pricepe lucrurile ca un semidoct corporatist frumos și liber, nu degeaba se laudă a fi președintele ăstora, ales și cauționat de ei.
Ce noroc pe noi, ce fericire pe românii cei proști, săraci și înapoiați, că s-a găsit cineva care și-a propus, cu orice preț, chiar cu sacrificiul suprem de a deschide gura și a vorbi, să ducă la bun sfîrșit reformarea noastră și transformarea în bine, ca să nu o mai facem de rîs pe coana Europa, acum că ne-a primit, cu atîta bunăvoință, la sînul ei!
