Urzeala referendumurilor
Nu am și nici nu vreau să am habar care sînt întrebările de la referendumul lui Culaie.
Iluzii și falsuri deconspirate
Nu am și nici nu vreau să am habar care sînt întrebările de la referendumul lui Culaie.
O privire mai atentă ne dezvăluie cum cel mai important, dacă nu singurul atu electoral al PSD a fost și rămîne #rezist.
România se va afla între ciocanul SUA și nicovala UE, eventuala părăsire a Uniunii urmînd să aibă loc ca rezultat al unei distribuiri a țării noastre similare celei de la Yalta, între diferitele zone de influență geo-strategică.
Și din păcate, semnalele prezente arată că România nu va fi distribuită în aceeași tabără, ci pe bucăți, iar nimeni dintre cei ce dețin acum funcțiile de conducere de la București nu va face ceva pentru a împiedica asta!
În mod paradoxal, guvernatorul BNR, cel care ar fi trebuit să se ocupe exclusiv de convergența nominală, este singurul factor de decizie din România care a putut fi auzit temperînd elanul autorităților legat de trecerea la euro, pentru că la convergența reală sîntem praf.
Cerem în mod expres Referendum național pe temele majore legate de interesul național, cum ar fi regionalizarea țării sau renunțarea la moneda națională!
Este de înțeles că tot ce excede sarmalele în foi de varză și piftia din picioare de porc nu intră în sfera competențelor Primului-Ministru, dar cum rămîne cu răspunderea politică?
În timp ce alte țări din Estul și Sudul Europei nu știu cum să mai iasă din acest adevărat Al Patrulea Reich, care este UE, zapciul de la București a depășit faza ”europenizării totale”, pe care o dorește pentru România, și vorbește deja despre ”europenizarea profundă”.
Cînd trebuie să alegem între ”Stînga” și ”Drepta”, avem de fapt de ales între hoții noștri, șmecherașii autohtoni, care fură local, versus marii criminali economici internaționali.
Avem de ales între a fi niște coloniali săraci și sărăciți, fără nici un fel de drepturi, tolerați pe moșiile marilor boieri autohtoni, respectiv iobagi pe feudele corporatiste ale multinaționalelor.
Dacă am avut un Menem în Băsescu și un De La Rua în Ponta, iată că avem acum un Alberto Fujimori în non-persoana lu Klaus Iohannis.
Poate nu este prea tîrziu ca românilor să le vină mintea cea de pe urmă și să se trezească, pentru a nu fi nevoiți să îndure iminentul Pinochet!
România a fost martoră, în doar cinci ani de zile, din 2012 și pînă în prezent, la trei răsturnări nedemocratice ale rezultatului votului popular, la călcarea în picioare a voinței alegătorilor și întoarcerea cu 180% a sensului mandatelor oferite de români celor care i-au amăgit cu demagogie și promisiuni deșarte.