IOBAGII

O candidoză naţională

Motto:
“Mi-e frică să mă aleg, pentru că eu nu pot să mint pe nimeni, mamă soacră. Pentru că a face politică înseamnă a lua, ştiind că nu poţi să dai îndărăt. Ca să fii deputat trebuie să ceri votul alegătorilor. Votul pentru care trebuie să dai ceva în schimb. (…) Îmi e frică să mă pomenesc deputat fără să am nici un merit. Fără să fi făcut nimic în viaţa mea care să îmi dea dreptul să ajung la o demnitate atît de mare.”
Spirache Necşulescu în Titanic Vals

IOBAGII

Scrisoarea III

Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpînă și pe țară și pe noi!
Tot ce-n țările vecine e smintit și stîrpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții,
Toți se scurseră aicea și formează patrioții.

IOBAGII

Asta e România… nu zău?

De o vreme încoace, poate fi foarte des auzită sintagma: ”Ehhh, ce să faci, asta e România”. Flosită ca scuză sau acuză, pe stradă sau acasă, în discuţii particulare sau în mass media, folosită de tineri şi bătrîni, de bărbaţi şi femei, de intelectuali şi oameni mai puţin pregătiţi, utilizată des, din ce în ce mai des, de multe ori în batjocură şi zeflemea, de mult prea puţine ori în mod ironic.