Ne facem treaba pe ea de țară
Toată lumea din România, începînd cu Președintele și terminînd cu ultimul localnic din fundul țării, își face în ultima vreme treaba de zi de zi și se laudă în gura mare cu asta.
Iluzii și falsuri deconspirate
Toată lumea din România, începînd cu Președintele și terminînd cu ultimul localnic din fundul țării, își face în ultima vreme treaba de zi de zi și se laudă în gura mare cu asta.
În România mileniului III, faptul că mai multe vulpi aleg să își găsească adăpost în împrejurimile unui sat oarecare sau chiar în interiorul perimetrului acelei așezări se lasă cu ”reportaje” panicarde prezentate de ”jurnalele de știri”, care ne prezintă săteni terorizați de atacul nemilos, de invazia micilor canide cu blana roșie.
Bigotismul a ajuns în prezent să fie religie de stat, politicienii se roagă la Dumnezeu în direct la televizor să nu îi umfle DNA iar oamenii simpli dau acatiste la biserică să cîștige la loz în plic.
Organizația Secretă a Sutanelor Negre (OSSN) este o grupare extrem de puternică, finanțată cu bani publici și organizată după toate regulile unui clan infracțional.
Mințile luminate cu tableta ale (i)responsabililor din învățămînt au decis, de ceva vreme, că Ion Creangă este un autor mult prea dificil pentru copiii de la clasele mici și, ca atare, trebuie marginalizat.
Motto:
“Mi-e frică să mă aleg, pentru că eu nu pot să mint pe nimeni, mamă soacră. Pentru că a face politică înseamnă a lua, ştiind că nu poţi să dai îndărăt. Ca să fii deputat trebuie să ceri votul alegătorilor. Votul pentru care trebuie să dai ceva în schimb. (…) Îmi e frică să mă pomenesc deputat fără să am nici un merit. Fără să fi făcut nimic în viaţa mea care să îmi dea dreptul să ajung la o demnitate atît de mare.”
Spirache Necşulescu în Titanic Vals
O asemenea lipsă de compasiune faţă de alte fiinţe, aşa cum manifestă din păcate un număr mare dintre concetăţenii noştri, nu se poate întîlni nici la animalele sălbatice. Iar lăcomia şi ura care îi macină pe mulţi dintre români îi prezintă, fără doar şi poate, în adevărata lor lumină: mai sălbatici decît fiarele pădurii!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpînă și pe țară și pe noi!
Tot ce-n țările vecine e smintit și stîrpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții,
Toți se scurseră aicea și formează patrioții.
De o vreme încoace, poate fi foarte des auzită sintagma: ”Ehhh, ce să faci, asta e România”. Flosită ca scuză sau acuză, pe stradă sau acasă, în discuţii particulare sau în mass media, folosită de tineri şi bătrîni, de bărbaţi şi femei, de intelectuali şi oameni mai puţin pregătiţi, utilizată des, din ce în ce mai des, de multe ori în batjocură şi zeflemea, de mult prea puţine ori în mod ironic.