LĂUTARII

Presa, cîinele de pază al nunţilor de celebrităţi

Jurnalismul de opinie a dispărut, editorialele spumoase ale anilor ’90 nu mai există, liderii de opinie, care să tragă societatea după ei, s-au transformat, în foarte multe cazuri, în politruci de doi lei şi/sau guri de tun ale propagandei politice. Presa, în ansamblul ei, nu mai oferă încredere, ca cea de-a patra putere în stat, ca forţă care ar trebui să aducă lumina, adevărul, să îi împiedice pe oamenii politici să comită derapajele îngrozitoare ce se petrec în prezent.

LĂUTARII

Mass media, agenţii puterii financiare a RMGC

În prima ediţie a lucrării sale, Agenţii puterii, publicată în 1984, J. Herbert Altschull ajunge la nişte concluzii amare: “istoria presei demonstrează că ziarele şi variantele mai moderne de mass media au tins să servească interesele egoiste ale stăpînilor care le plăteau, afişînd în acelaşi timp imaginea unei prese care acţionează în serviciul consumatorilor de ştiri; să ne aşteptăm ca media care prezintă ştiri să facă un viraj dramatic şi să îşi sfideze stăpînii ar însemna să ne angajăm în cel mai sălbatic tip de fantezii utopice.”

LĂUTARII

Apetit pentru grotesc

Dacă în regimul Ceauşescu populaţia reacţiona la emisiunile propagandistice şi la înlocuirea treptată a emisunilor de cultură cu cele de cult al personalităţii prin a închide televizorul şi prin a ieşi în timpul liber la plimbare prin parcuri sau mergînd la teatru, societatea de astăzi acceptă cu frenezie toată această inflaţie de obscenitate.