Iluzii și falsuri deconspirate
Toate corporațiile străine, impuse în pur spirit neo-imperialist de ”aliații” occidentali, nu fac capitalism, ci corupție și hoție. Vin cu capitaluri minime, pentru a primi, prin influență și presiuni de ordin politic, resurse și avantaje de zeci sau poate sute de ori mai mari decît investiția lor în țara noastră.
Cînd trebuie să alegem între ”Stînga” și ”Drepta”, avem de fapt de ales între hoții noștri, șmecherașii autohtoni, care fură local, versus marii criminali economici internaționali.
Avem de ales între a fi niște coloniali săraci și sărăciți, fără nici un fel de drepturi, tolerați pe moșiile marilor boieri autohtoni, respectiv iobagi pe feudele corporatiste ale multinaționalelor.
Modul ostentativ în care stăpînul de la Bruxelles l-a pupat părintește pe chelie pe vechilul lor cel mai de încredere, Traian Băsescu, nu este decît o reliefare extrem de grafică a faptului că, în 2009, nu Kovesi, Coldea, Oprea și Andronic l-au păstrat pe tatăl Ebei în funcția supremă a țării, în dauna votului popular.
Stăpînirea străină a făcut-o, adică SUA și UE, la fel ca în 2012, pentru ca Băsescu să poată aplica măsurile demente de austeritate și jaf!
Angajații români ai corporațiilor străine ies cu sutele de mii în stradă pentru a striga ”hoții” către un guvern care s-a angajat, măcar la nivel declarativ, să stopeze exportarea profiturilor și eludarea obligațiilor financiare către Statul român, pe care le practică marile grupuri internaționale.
În aceste condiții, cum să se formeze și să se dezvolte un partid cu adevărat patriot în România, care să lupte pentru interesele românilor și pentru mîndria de a fi stăpîni la ei acasă, peste propria țară?
Protestele sînt atît de libere și spontane, că se fac cu foaie de pontaj, iar democrația atît de transparentă, că i se văd izmenele corporatiste.
Similar anilor 1989 și 1990, în țările din jurul României pică, rînd pe rînd, regimurile soroșiste, toată lumea vorbește despre căderea zidului Bruxellesului și despre destrămarea lagărului UE.
Doar în țara noastră, într-un scenariu aproape identic cu cel din 1989, Președintele, Premierul și partidul Sistemului, PNL-PCR, îi trag mai tare decît niciodată cu victoria corporatismului globalist și cu omul nou european.
Dacă ”progresiștii” de azi au ajuns să fie în aceeași tabără cu FMI, Banca Mondială și Marea Finanță, în numele globalizării corporatiste, nu este de mirare că oamenii din toată lumea, inclusiv cei cu vederi de stînga, sătui de austeritate și batjocură, au ajuns să îi voteze pe cei mai extremiști dintre conservatori.
În afară de diversele contribuții și prestații pentru sistemele de asigurări sociale, cei mai mulți dintre cetățeni sînt nevoiți să plătească Statului numeroase taxe și impozite. Ei au astfel dreptul să primească de la bugetul public sprijin pentru asigurarea serviciilor sociale, medicale sau a unei pensii decente, atunci cînd bugetele de asigurări sociale nu permit acest lucru.
Alunecarea accentuată a eșicherului politic spre Extrema Dreaptă, în care Stînga a devenit Dreapta, iar Dreapta a migrat la extremă, nu este, din păcate, un fenomen singular în România. Din contră, este consecința directă a situației din întreaga ”lume civilizată”, în speța din lumea occidentală, de dincolo și dincoace de Atalntic.
O răscoală în stradă, care să nu se transforme cu adevărat în Revoluție și să ceară demisia lui Klaus Iohannis, pentru a răsturna cu adevărat Sistemul, este din păcate doar un instrument foarte util rebeliunii neo-liberale declanșată de zapciul străinilor în România, cazat în dealul Cotrocenilor, care vizează slăbirea instituțiilor statului democratic și instaurarea dictaturii militare.
