STĂPÎNIREA

Belicosu’ roade osu’

În timp ce țări precum Gemania sau Franța se feresc să aibă poziții foarte radicale la adresa Moscovei, pentru a nu-și pune în pericol interesele economice și numeroasele afaceri pe care le au cu rușii, marionetele ridicole de la București, mînuite abil de sforarii pricepuți de la Washington și Bruxelles, nu știu cum să își mai pună poalele în cap, să scuipe și să blesteme Federația Rusă, în încercarea oribil de grețoasă de a-și mulțumi stăpînii.

STĂPÎNIREA

O candidoză națională -II-

Ei, boierii fanarioți care se închină Bruxellesului, slugi credincioase ale ocupației străine, zapcii devotați ce strîng zece piei de pe români ca să fie ei lăudați de stăpînire, ne cheamă acum pe noi, cei jefuiți, să le dăm votul.

STĂPÎNIREA

Pledoarie împotriva fracturării hidraulice

Distrugerea Raiului pe Pămînt care este România, a solului său, a apelor, pădurilor și a tuturor minunilor naturale cu care au fost binecuvîntate aceste locuri, pe care unii dintre noi încă le mai numim țara noastră, reprezintă o CRIMĂ de proporții, o blasfemie de neînchipuit la adresa naturii și a bogățiilor ei.

IOBAGII

O candidoză naţională

Motto:
“Mi-e frică să mă aleg, pentru că eu nu pot să mint pe nimeni, mamă soacră. Pentru că a face politică înseamnă a lua, ştiind că nu poţi să dai îndărăt. Ca să fii deputat trebuie să ceri votul alegătorilor. Votul pentru care trebuie să dai ceva în schimb. (…) Îmi e frică să mă pomenesc deputat fără să am nici un merit. Fără să fi făcut nimic în viaţa mea care să îmi dea dreptul să ajung la o demnitate atît de mare.”
Spirache Necşulescu în Titanic Vals