Iluzii și falsuri deconspirate
Aşa cum zicea chiar Andrei Pleşu, Gigantul fiorului cultural autohton, cei ce ar trebui să fie vîrful de lance al societăţii româneşti, oamenii cu greutate intelectuală şi culturală, vocea limpede a conştiinţei naţionale, nu sînt decît nişte lepre cultivate şi nişte intelectuali insalubri.
Băsismul în formă agravată se dovedeşte a fi, iată, o boală necruţătoare, cei afectaţi suferind de o pierdere totală a simţului ridicolului, pe fondul demenţei absolute ce se instalează în creierul lor mort.
Din cînd în cînd stăpînii săi din familia Băsescu îl scot pentru amuzament din colivia cu gratii de aur în care îl ţin şi Blaga ţopăie fericit pe umerii lor. Apoi îi ciupeşte un pic de deget, cum fac toţi papagalii, destul însă pentru unii ca să îi acorde rolul de dizident.
România este sub asediu. Pe lîngă valul de căldură, românii cu bun-simţ trebuie să facă faţă valului sufocant de băsism feroce ce le inundă casele prin ecranele televizoarelor, pe undele radio sau din publicaţiile tipărite, cîte mai sînt ele.
Andrei Pleşu a anunţat, printr-un articol publicat în Dilema Veche, că îl susţine în cursa electorală pe Nicușor Dan. Cum ar veni, marele gurmand a pus bomboana pe coliva candidaturii micului independent.
Declanşarea unui genocid fără precedent împotriva cîinilor vagabonzi, a unei serii îngrozitoare de cruzimi abominabile, împotriva oricărui bun-simţ, care să sfideze orice urmă de raţiune, de umanitate, chiar, asta ne promit pedeliştii.
Anca Boagiu nu face decît să cîrîie strident aproape în fiecare zi, să se stropşească gălăgios, isterică şi gureşă ca o gaiţă prost-crescută, la adversarii politici şi nu numai.
Interlopul care ocupă deja de şapte ani de zile, în mod abuziv, scaunul de preşedinte al României, pe numele lui de vaporean Traian Băsescu, a scăpat ieri porumbelul pe gură zicînd că această funcţie este cea mai mare umilinţă din viaţa lui.
Impunerea unui excedent sau a unui deficit bugetar apropiat de zero României echivalează cu consfiinţirea statutului de ţară de mîna a doua în Uniunea Europeană, de rudă săracă pe care nu o va lua nimeni, niciodată, în seamă, de colonie al cărei unic scop este să asigure bogaţilor resurse naturale şi forţă de muncă ieftine.
Profitînd de funcţia de ministru de Externe pe care încă o deţinea, MRU şi-a dublat sieşi salariul în postul în care urma să fie numit ulterior. Mare om, mare caracter.
