1 Mai muncitoresc printre prompteriste
Aşa e la noi, la români. Toţi au fost la party. Vamaioţii au petrecut toată noaptea. În acest timp, iubitorii de cai-putere pe două roţi au tras un semnal de alarmă.
“Lebăda” Boagiu cîrîie tot mai strident
Anca Boagiu nu face decît să cîrîie strident aproape în fiecare zi, să se stropşească gălăgios, isterică şi gureşă ca o gaiţă prost-crescută, la adversarii politici şi nu numai.
Democraţia, doar o umilinţă pentru Traian Băsescu
Interlopul care ocupă deja de şapte ani de zile, în mod abuziv, scaunul de preşedinte al României, pe numele lui de vaporean Traian Băsescu, a scăpat ieri porumbelul pe gură zicînd că această funcţie este cea mai mare umilinţă din viaţa lui.
Care tratat? Care stabilitate? România parcă trebuia să crească…
Impunerea unui excedent sau a unui deficit bugetar apropiat de zero României echivalează cu consfiinţirea statutului de ţară de mîna a doua în Uniunea Europeană, de rudă săracă pe care nu o va lua nimeni, niciodată, în seamă, de colonie al cărei unic scop este să asigure bogaţilor resurse naturale şi forţă de muncă ieftine.
Nici nePremierul bok 2 nu ştie ce este MRUşinea
Profitînd de funcţia de ministru de Externe pe care încă o deţinea, MRU şi-a dublat sieşi salariul în postul în care urma să fie numit ulterior. Mare om, mare caracter.
Victoreeee…, dă-ţi două palme. Şi musai demisia
Se vede treaba că Victor Ponta nu a înţeles că rezultatul unirii forţelor anti-băsiste din România, construcţia numită Uniunea Social-Liberală, ca ultimă formă disperată de a lupta cu cancerul portocaliu, este mai presus de persoana sa atît de importantă pentru el, soţia şi socrul său. Liderul PSD nu pricepe că orgoliile sale mărunte şi aspiraţiile lui ieftine nu interesează pe nimeni.
Generalul Iarnă a refuzat să intre în UNPR
Permiteţi-mi, rogu-vă respectuos, să raportez! Sluga voastră credincioasă doreşte cu infinită părere de rău să vă informeze şi să îşi ceară în acelaşi timp umile scuze pentru faptul că trădătorul general Iarnă refuză să coopereze!
Tigroaica şi sălbaticii
Ursul brun, capra neagră, mistreţul, caii din Deltă şi alte sălbăticiuni au pretenţia inimaginabilă de a fi lăsate să trăiască în linişte. Un lux mult prea mare pentru România. Dacă nu se pot adapta cu felul de a fi al oamenilor de aici, cu şoselele asfaltate ce vor împînzi rezervaţiile naturale pentru a facilita accesul maneliştilor de bine, dacă nu acceptă să fie vînate sau făcute salam de bunăvoie, să facă bine să îşi facă bocceluţa şi să plece unde or vedea cu ochii. Să nu ne mai deranjeze pe noi cu mofturile lor.
Libertate versus Democraţie
De ce au nevoie cîteva zeci de oameni care vor să îşi strige păsurile sau, nici măcar, vor să arate doar că sînt liberi, de autorizaţie din partea autorităţilor? Mai poate fi libertatea cu autorizaţie numită libertate? Chiar atît de uşor îşi arogă unii drept de decizie asupra Libertăţii noastre? Parcă şi Ceauşescu a interzis, la un moment dat, dreptul de a circula pe stradă în grupuri. Dar despre el măcar s-a spus că a fost un tiran, un dictator odios.
Asta e România… nu zău?
De o vreme încoace, poate fi foarte des auzită sintagma: ”Ehhh, ce să faci, asta e România”. Flosită ca scuză sau acuză, pe stradă sau acasă, în discuţii particulare sau în mass media, folosită de tineri şi bătrîni, de bărbaţi şi femei, de intelectuali şi oameni mai puţin pregătiţi, utilizată des, din ce în ce mai des, de multe ori în batjocură şi zeflemea, de mult prea puţine ori în mod ironic.