Nici nePremierul bok 2 nu ştie ce este MRUşinea
Profitînd de funcţia de ministru de Externe pe care încă o deţinea, MRU şi-a dublat sieşi salariul în postul în care urma să fie numit ulterior. Mare om, mare caracter.
Victoreeee…, dă-ţi două palme. Şi musai demisia
Se vede treaba că Victor Ponta nu a înţeles că rezultatul unirii forţelor anti-băsiste din România, construcţia numită Uniunea Social-Liberală, ca ultimă formă disperată de a lupta cu cancerul portocaliu, este mai presus de persoana sa atît de importantă pentru el, soţia şi socrul său. Liderul PSD nu pricepe că orgoliile sale mărunte şi aspiraţiile lui ieftine nu interesează pe nimeni.
Generalul Iarnă a refuzat să intre în UNPR
Permiteţi-mi, rogu-vă respectuos, să raportez! Sluga voastră credincioasă doreşte cu infinită părere de rău să vă informeze şi să îşi ceară în acelaşi timp umile scuze pentru faptul că trădătorul general Iarnă refuză să coopereze!
Tigroaica şi sălbaticii
Ursul brun, capra neagră, mistreţul, caii din Deltă şi alte sălbăticiuni au pretenţia inimaginabilă de a fi lăsate să trăiască în linişte. Un lux mult prea mare pentru România. Dacă nu se pot adapta cu felul de a fi al oamenilor de aici, cu şoselele asfaltate ce vor împînzi rezervaţiile naturale pentru a facilita accesul maneliştilor de bine, dacă nu acceptă să fie vînate sau făcute salam de bunăvoie, să facă bine să îşi facă bocceluţa şi să plece unde or vedea cu ochii. Să nu ne mai deranjeze pe noi cu mofturile lor.
Libertate versus Democraţie
De ce au nevoie cîteva zeci de oameni care vor să îşi strige păsurile sau, nici măcar, vor să arate doar că sînt liberi, de autorizaţie din partea autorităţilor? Mai poate fi libertatea cu autorizaţie numită libertate? Chiar atît de uşor îşi arogă unii drept de decizie asupra Libertăţii noastre? Parcă şi Ceauşescu a interzis, la un moment dat, dreptul de a circula pe stradă în grupuri. Dar despre el măcar s-a spus că a fost un tiran, un dictator odios.
Asta e România… nu zău?
De o vreme încoace, poate fi foarte des auzită sintagma: ”Ehhh, ce să faci, asta e România”. Flosită ca scuză sau acuză, pe stradă sau acasă, în discuţii particulare sau în mass media, folosită de tineri şi bătrîni, de bărbaţi şi femei, de intelectuali şi oameni mai puţin pregătiţi, utilizată des, din ce în ce mai des, de multe ori în batjocură şi zeflemea, de mult prea puţine ori în mod ironic.
România a aderat la America Latină
În numeroase ţări, aceste politici au făcut loc multiplelor privatizări care au însemnat vînzarea la preţuri de lichidare de stoc a patrimoniului naţional, au dus la o corupţie ieşită din comun, la un jaf generalizat, lipsit de ruşine, la sărăcirea masivă a claselor medii şi populare, la distrugerea unor întregi sectoare ale industriilor naţionale şi, în cele din urmă, la revolta cetăţenilor.
Mass media, agenţii puterii financiare a RMGC
În prima ediţie a lucrării sale, Agenţii puterii, publicată în 1984, J. Herbert Altschull ajunge la nişte concluzii amare: “istoria presei demonstrează că ziarele şi variantele mai moderne de mass media au tins să servească interesele egoiste ale stăpînilor care le plăteau, afişînd în acelaşi timp imaginea unei prese care acţionează în serviciul consumatorilor de ştiri; să ne aşteptăm ca media care prezintă ştiri să facă un viraj dramatic şi să îşi sfideze stăpînii ar însemna să ne angajăm în cel mai sălbatic tip de fantezii utopice.”
Daniel de Funèsriu, un comediant de proastă factură
Daniel Funeriu poate fi foarte uşor comparat cu un luptător fără cauză, cu un Don Quijote neînfricat ce duce aprige bătălii cu morile de vînt ale limbii române.
Aşa ceva nu se face!
În vremurile pe care le trăim acum eşti fraier dacă nu profiţi de orice oportunitate care îţi iese în cale. Şi pentru asta ai voie să furi, să te prostituezi, să îţi “vinzi” prietenii, părinţii şi chiar copiii, şi de ce nu, să îţi vinzi propria viaţă.