Iluzii și falsuri deconspirate
Există însă o specie despre ai cărei indivizi se poate spune că sînt toţi la fel. Ei sînt strîns uniţi în cuget şi simţiri de lupta exclusivă pentru propriul bine. Singura lor grijă este propria bunăstare, în numele căreia nu au absolut nici o problemă să omoare cîini şi oameni deopotrivă. În general, să facă cele mai abominabile fapte.
Motto:
“Mi-e frică să mă aleg, pentru că eu nu pot să mint pe nimeni, mamă soacră. Pentru că a face politică înseamnă a lua, ştiind că nu poţi să dai îndărăt. Ca să fii deputat trebuie să ceri votul alegătorilor. Votul pentru care trebuie să dai ceva în schimb. (…) Îmi e frică să mă pomenesc deputat fără să am nici un merit. Fără să fi făcut nimic în viaţa mea care să îmi dea dreptul să ajung la o demnitate atît de mare.”
Spirache Necşulescu în Titanic Vals
Şi cei care îl înjură acum abitir pe Băsescu, după ce l-au adulat ani în şir, îi vor înjura, la fel de tare, pe Ponta şi Antonescu, pe care acum îi venerează, pentru că nu au avut grijă şi le-au deranjat confortul de a dormi în ghete şi pe mai departe.
USL uită că în mulţimea pestriţă care a cerut demisia lui Băsescu şi Boc s-au aflat şi iubitorii de animale, cei care protestau pentru protejarea mediului în România, care strigau împotriva exploatării cu cianuri a zăcămintelor aurifere din ţara noastră.
Traian Băsescu şi şleahta lui au făcut ţării mult mai mult rău decît ar fi putut Iliescu vreodată să viseze. Asta în condiţiile în care primul preşedinte român de după 1989 este mîndrul tătic al unor mineriade ce au adus mari prejudicii României post-comuniste.
O asemenea lipsă de compasiune faţă de alte fiinţe, aşa cum manifestă din păcate un număr mare dintre concetăţenii noştri, nu se poate întîlni nici la animalele sălbatice. Iar lăcomia şi ura care îi macină pe mulţi dintre români îi prezintă, fără doar şi poate, în adevărata lor lumină: mai sălbatici decît fiarele pădurii!
Premierul Victor Papleacă s-a dus la Bruxelles bou şi s-a întors vacă.
S-a dus la Bruxelles cu mandatul majorităţii absolute a românilor pentru debarcarea lui Băsescu şi s-a întors cu prag pentru referendum şi ordine stricte de îndeplinit, ce ţin de un amestec fără precedent în problemele interne ale României.
Ca să nu rămînă şi anul ăsta repetent şi pe dinafara Parlamentului, după ce a rămas fără postul călduţ de securist plătit de la stat, mam’ mare, mamiţica Băsescu şi tanti Miţa Macovei i-au promis lui MRU, acest Domnul Goe al politicii româneşti, să îi facă puişorului partiduleţ de jucărie.
Jurnalismul de opinie a dispărut, editorialele spumoase ale anilor ’90 nu mai există, liderii de opinie, care să tragă societatea după ei, s-au transformat, în foarte multe cazuri, în politruci de doi lei şi/sau guri de tun ale propagandei politice. Presa, în ansamblul ei, nu mai oferă încredere, ca cea de-a patra putere în stat, ca forţă care ar trebui să aducă lumina, adevărul, să îi împiedice pe oamenii politici să comită derapajele îngrozitoare ce se petrec în prezent.
Pentru a doua oară după cel de-al doilea Război Mondial, România este victima unei agresiuni externe. Aşa cum foarte bine a fost denumit în mass media de către unele voci, amestecul fără precedent şi de netolerat al intereselor politico-economice europene şi americane în politica internă se constituie într-un adevărat Dictat de la Bruxelles.
