Circuitul băsismului în natură -II-. Următorul scapă turma
Dacă Băsescu pleacă, dar băsiștii și sistemul băsist rămîn, așa cum foarte clar se poate întrevedea încă de pe acum, nu am făcut nimic!
Iluzii și falsuri deconspirate
Dacă Băsescu pleacă, dar băsiștii și sistemul băsist rămîn, așa cum foarte clar se poate întrevedea încă de pe acum, nu am făcut nimic!
În 2004 eram în plină Revoluție Portocalie, acum e mare agitație cu Revoluția Populară de Dreapta. Atunci Năstase era dușmanul comun și odios, și era cu adevărat odios, atît de odios că a trebuit să ajungă Băsescu președinte. Acum, tot băieții veseli de la PSD sînt dușmanul comun, și sînt la fel de odioși, dar oare ce se va întîmpla dacă va fi din nou votată alternativa? Neamțul ce ar mai avea de făcut? Gazele de șist? Cianuri? Organismele modificate genetic? Ruperea Transilvaniei de România?
Chiar dacă în lupta pentru desemnarea viitorului președinte al României vor avea de ales între două marionete de cîlți, romanii se vor prezenta la urne și își vor face auzită vocea. Ei au o opțiune politică reală și cît se poate de viabilă: pot oricînd să voteze Flegma!
Ginerică lasă mai degrabă impresia unui iepure, a unui pion de sacrificiu menit să atragă toate resentimentele populației, pentru ca după alegerile europarlamentare să apară, în sfîrșit, în lupta pentru prezidențiale, un ”Mesia” care să salveze țara și alegătorii.
O slugărnicie maladivă în fața Vestului cel pricopsit îi împinge de la spate pe români să își dea singuri foc la căciulă, fie că sînt factori de decizie sau simpli plătitori de taxe și impozite.
Ei, boierii fanarioți care se închină Bruxellesului, slugi credincioase ale ocupației străine, zapcii devotați ce strîng zece piei de pe români ca să fie ei lăudați de stăpînire, ne cheamă acum pe noi, cei jefuiți, să le dăm votul.
Pur și simplu nu se mai putea să rămînem așa, de capul nostru, cu resursele neexploatate, corupți și nedemocratizați, fără atentate teroriste și fără forțe străine de ocupație în țară!
Distrugerea Raiului pe Pămînt care este România, a solului său, a apelor, pădurilor și a tuturor minunilor naturale cu care au fost binecuvîntate aceste locuri, pe care unii dintre noi încă le mai numim țara noastră, reprezintă o CRIMĂ de proporții, o blasfemie de neînchipuit la adresa naturii și a bogățiilor ei.
Este ușor de văzut și lesne de priceput că iuliile timoșenko de la Kiev, București și de aiurea nu au nici o legătură cu interesul popoarelor în numele cărora au ajuns să vorbească, intențiile și acțiunilor lor fiind atît de străvezii că nu lasă nici un dubiu cu privire la cine le dirijează din umbră.
Nici nu se pune problema ca noi să nu fim de acord cu regionalizarea României și cu autonomia teritorială – cui o cere, noi o dăm, dacă așa binevoiesc să vină indicațiile prețioase de la Bruxelles. Doar că, țărani proști și nu prea duși pe la biserică, recunoaștem cu rușine profundă că nu știm cum să o facem.