Conferința de presă în care Șpaganasiu și-a anunțat că face țării un bine, se sacrifică și își dă demisia (s-a sacrificat cînd a acceptat funcția, se sacrifică și cînd o lasă, de dragul vostru, săracilor!), mai ceva ca la premiile Oscar, arată cu asupra de măsură de ce de politicile publice ale unui stat nu trebuie să se ocupe un ”om de afaceri”.
Jegosul ăla se scuză zicînd că a dat șpagă de supraviețuire, dar tot el e tocmai din tagma fasciștilor sociali care strigă că ”legea trebuie respectată” în orice circumstanță și i-ar băga fără să clipească la pîrnaie pe cei care fură o pîine pentru supraviețuire.
O țară nu este o firmă.
Scopul de căpătîi al unei țări nu este să facă profit necondiționat, prin orice mijloace, chiar și prin șpagă, chiar și prin încălcarea tuturor drepturilor muncitorilor, prin aducerea de muncitori asiatici ca să nu plătești un salariu decent celor români.
O țară trebuie să aibă grijă de cetățenii săi. Prin contractul social, statul trebuie să aibă grijă și de cei bolnavi, bătrîni și incapabili să își asigure, din diferite motive, traiul zilnic.
Adică cei pe care îi lovește acum mai abitir fascismul social al ”oamenilor de afaceri” care au dus neo-liberalismul la extrem și care au ajuns să aibă pretenția de a ne conduce viețile.
Politicile publice trebuie să vizeze dezvoltarea economică și socială a țării pe termen lung, pe care nu au cum să le întrevadă cioporul de indivizi îndoielnici ajunși pe scaunele de la Palatul Victoria cu teme fixe din partea ”mediului de afaceri” și a marii finanțe internaționale.
Oamenii afaceri nu trebuie să aibă onoare și de-aia mulți dintre ei nici nu au. Sînt cei mai rapace, cei lipsiți de remușcări prădători.
La polul opus, cei cei conduc o țară trebuie să dea dovadă de ținută, de onoare, de cuvînt, de grijă pentru compatrioții lor.
Că în România nu se mai întîmplă acest lucru de vină este tocmai prostul obicei al românilor de a se închina la capitalism și la oamenii de afaceri mai ceva ca la o icoană.
Să nu se mire românii că au ajuns acum să le taie pensiile și salariile niște indivizi care sînt preocupați doar de afacerile și învîrtelile lor proprii și personale.
Nu au vrut ei capitalism? Nu vor ei să fie ”de dreapta”? Cu cît mai săraci, cu atît mai de dreapta? Cred ei ca la noi s-a inventat corupția?!
Nu.
Încă de pe vremea lui Al Capone și mai dinainte, asta a însemnat sistemul capitalist, asta înseamnă ”oamenii de afaceri”:
Corupție, învîrteli oneroase, hoție, șpăgi, căpătuirea exagerată a unora în dauna sărăcirii celorlalți.
Și statul, pe care îl vor ei acum dispărut cu totul, ar trebui să fie cel care să îi apere de astfel de abuzuri.
Nu să fie lăsat pe tavă prădătorilor.
Una peste alta, e bine că a avut Prințul von Șpagănburg panarama aia de conferință de presă.
Așa au putut să îl vadă toți în toată spledoarea-i, ce rasă de jeg de om e, el și toți cei asemeni lui.
Dă driapta!
